Despre probleme

Noi nu trebuie să încercăm să rezolvăm probleme. Ele se rezolvă prin abandonare, prin uitare, când mintea nu le mai susține. Faptul este fapt. Noi nu trebuie să confundăm problema cu faptul concret.

Frica însă susține problemele, și frica este fiica materialismului, ca de altfel toate cele 7 păcate. Cum problema are un pol pozitiv și unul negativ, noi trebuie să uităm de polul ei negativ. Altfel, polul pozitiv va dezvolta în noi iubirea, înțelegerea, compasiunea, bândețea etc.

Dar a nu renunța la o problemă este aproape un deliciu, sunt anumite savori ale ego-ului care se îngrașă cu ideea că suntem cineva și tocmai pentru că suntem cineva, uite ce ni se întâmplă.

Frica și mândria sunt absurdități cu sediul în minte.

Că este nevoie de curaj pentru a ieși din încâlcelile justificative ale unei probleme, da, indubitabil.

Cauza problemei este identificarea (deja ne plasăm emoțional) și pe terenul bătăliei antitezelor creeate de ego, – (ex. să fac, să nu fac, toată lumea face, de ce nu?), apare preocuparea, care este fundamental distructivă. Se știe că starea cea mai elevată a minții este tăcerea ei, care singură dă un răspuns conectat la realitate.

Mânia de obicei îmbracă toga judecătorului, a justițiarului.

Gelozia are multe fețe:

Gelozia religioasă: un preot vede cu oroare cum îl părăsesc pentru altul, sau trec de la o religie la alta

Desfrâul este o formă de alienare față de propria Ființă; unele femei intră în relații de frică de singurătate, de bătrânețe, pentru a se reaprecia mândria și asta creează atașamente, dependență adică durere. Uneori pentru că nu putem ierta delictul sexual din alte vieți nu ne putem găsi partenerul corect Cel care ucide e un fricos (sublimul fricos e cel care omoară pe la spate, sau clevetește).

O problemă se rezolvă pentru că se uită.

Este valabil doar în anumite cazuri, pentru că în altele dacă nu este înțeleasă trauma nu se poate uita, pentru că ești încarcerat într-o emoție inferioară de tip frustrare versus răzbunare.