Fațeta unui ego

Nu mişca!
Rămâi neclintit pe secvenţa Soare-Răsare,
Când sunetul se resoarbe în tâmplă,
Se zbate, tremură şi răsare o stea.

Nu, nu mişca, nu dărâma pânza
Pe care am aşezat paharul cu care închin,
Castele şi caii tresărind şi întâlniri de destin.

Nu-mi aminti soarele frânt,
Nici ochiul închis absurd,
Peste gingăşia unui sărut.
Nu-mi aminti clipa în care
Am lăsat ghilotina să cadă,
Sperând că pânza pe care erau înşirate
Castele şi cai tresărind şi lumi de lavă,
Iubiri, cavalcade, va fi salvată.
Lasă-mă să uit călăul de iubiri,
Cu chip de înger neînduplecat,
Care eram.