Fără să știi

Ia foc de la torțe? Ia foc de la sânge?
Ia foc de la tobe și trupul se frânge,
E magmă încinsă dansul arab.

Noaptea e țăndări și tot ce-ai zidit e un fort
Care, pe ritm de tobe, ia foc.

Și oricât te-ai tângui a plecare,
Oricât ai hohoti de noapte și de întunecare,
De aici vine, de aici țâșnește lumina.

De la tângirea de a nu fi,
Ai ajuns să fii de-a binelea,
Și, de-asta, acum ia foc,
Și nu poate fi stins nici cu apele mării.

Și orele se sfâșie în carne vie,
Și marea urlă înnebunită fără să știe
Că te-aștept în turnul de lavă al unei catedrale vii,
În spasmul dansului arab, eu însămi fără să știu,
Tu însuți fără să știi.